Este amuzant/tragic pentru că înseamnă că înțelege creștinismul ca fiind fals, dar și că și-a pierdut controlul asupra vieții. Imaginează-ți că pretinzi că crezi în "Dumnezeu", dar și "Dumnezeu" te supune la anihilare rasială, dar în același timp îl onorezi pe "Dumnezeu", dar și "Dumnezeu" este indiferent.

Nu am ură în inimă față de tipul ăsta; Pe măsură ce trece prin viață, pierzând rude, îmbătrânind etc., va continua să fie prins în această relație falsă cu divinitatea. Nu are nicio cale de ieșire — nu poate deveni ateu sau să renunțe la bigotism fără să se autodistrugă.